Arhive autor: Cultura de sâmbătă

Octavian SOVIANY – Sovianysme; un nou roman – NĂLUCA (fragmente-2)

octavian_soviany_70Un  nou roman –  NĂLUCA ( fragmente – 2 )

Din duminica aceea de pomină, care s-ar cuveni poate inscripţionată cu roşu în analele familiei mele, mama a devenit amanta şi umbra lui Şilaiev. S-a înscris în partid şi a petrecut zile şi nopţi întregi în şedinţe interminabile. S-a înscris şi în Uniunea Democrată a Femeilor din România şi, împreună cu alte proaspăt fanatizate, a împletit ciorapi de lână pentru comuniştii din Grecia, care purtau un război civil sângeros împotriva imperialismului mondial. L-a însoţit pe Şilaiev pretutindeni unde acesta făcea o neobosită muncă de agitaţie: prin halele reci şi posomorâte ale uzinelor din oraş, pe şantierele blocurilor ce urmau să se înalţe pe câmpul din apropierea fabricii de tractoare, prin amfiteatrele studenţeşti şi prin satele din vecinătate, unde nu se bucurau totdeauna de o primire foarte prietenoasă. După câteva săptămâni de amor îndrăcit, mama era complet şilaievizată şi aşa va rămâne încă mulţi ani şi după ce rusnacul cel cârn avea să dispară pe neaşteptate, luat şi el pe sus de vânturile istoriei. Continuă să citești →

Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 4)

71_cristacheEra început de noiembrie, a nins peste noapte, în pivniță se făcuse cald, de la țevile centralei care încălzea casa mare a Doamnei, dar și de la cele pentru apa caldă. Goanga a pregătit tigaia, aranjase pe o cutie groasă din carton ouăle și căuta un castron  pentru omleta comandată de Bumbi. Când s-a deschis ușa de sus, pe care ei n-o mișcaseră niciodată din balamale, pentru că ducea spre holul din spate al casei, hârjâitul prafului adunat peste gresia veche li s-a părut că dărâmă pereții peste ei. Continuă să citești →

Radu PĂRPĂUȚĂ – Povestitorul

parpauta_681.Din cartea la care scriu… – Ne întîlnim pe Lăpușneanu, la cofetăria Tufli, vizavi de anticariatul lui Grumăzescu. Deși e destul de frig, iar domnul P. e într-un pardesiu cam subțire, stăm afară la o masă, în față cu două sucuri neacidulate. Încă de la început, domnul P. îmi pune în vedere:

-Să știți că am acceptat să vin numai de dragul lui Merfu, ne cunoaștem de vreo patruzeci de ani și nu puteam să-l refuz. Vă rog foarte mult să fiți discret. Informațiile pe care vi le dau sînt confidențiale. Dacă, totuși, implicați numele meu în vreo afacere în acest sens, să știți că eu am să neg tot. Ne-am întîlnit absolut întîmplător. Clar? Continuă să citești →

Gheorghe SCHWARTZ – Proza de sâmbătă

gheorghe_schwartz_721.Brandul ZIMBERLAN & FIII s-a născut la club – Pentru orice se poate face publicitate, a afirmat Julius Zimberlan într-o seară la club. Ei, nu chiar pentru orice, a ripostat Willy.
De aici a pornit o lungă dispută. Ce să faci la club, dacă nu să baţi într-un mod cât mai plăcut apa în piuă? Uneori, asemenea discuţii îi înflăcărează pe convivi, mai ales când simt că păstrează nefolosită prea multă energie. Într-un asemenea moment, Willy i-a propus lui Julius o prinsoare: el va numi anumite lucruri pentru care Julius va trebui să facă reclamă, iar dacă nu va reuşi, va pierde pariul. Iată, pe scurt, ce obiecte ale reclamei i-a propus Willy: carne stricată, rahat de pasăre, haine mâncate de molii, pantofi stâlciţi, maşini distruse, case în cartierul LOBO, cartierul unde la fiecare ploaie terenul o ia la vale, lame de unică folosinţă utilizate etc. Continuă să citești →

Daria STEMATE – S-au dezlegat șireturile

Daria_Stemate

I-a venit poftă să vorbească despre ultimii fiori de vară care au trecut, dar care încă se mai fac prezenți pe ici, pe colo… Adică e cald. Și-a luat tenișii galbeni în picioare și i-a rezemat de geamul trenului accelerat care o duce acasă din capitală. E seară, iar dacă cerul nu ar reprezenta așa un interes deosebit la ora asta, probabil ar dormi. Însă e fermecător, și de-aia tipa se holbează sau se zgâiește afară, la nuanțele noi. Trenul nu prea are viteză: înaintează obosit spre orășelul de provincie, cu gară frumoasă și oameni mai acceptabil. Toți oamenii sunt acceptabili la un moment dat, însă pe-ăștia îi accepți imediat: imediat! Zău. Continuă să citești →

Pușa ROTH – Proză scurtă

pusa_roth_74FEMEIA ȘI COPACUL

Femeia citea zilnic despre fericire, iubire, despre oameni care au trecut prin viață fără urme de amărăciune și se gândea cum o fi să fii pe deplin fericit, mulțumit, să zâmbești ziua întreagă, să visezi colorat, să străbați dimensiunea timpului ca pasărea paradisului. Stătea la fereastra de la care privea dincolo de ea, asculta forfota lumii, își imagina cum zvâcnește seva copacului, prietenul ei vegetal, sevă ce i-a dat o nouă viață și se gândea la o soluție miraculoasă care să dea dimensiune planetară fericirii. Râdea singură de această năzdrăvănie și i se părea că și copacul o privește puțin contrariat, era doar o iluzie, a plecat aproape rușinată de la fereastră drept spre calculator și a început să scrie un eseu despre fericire. Continuă să citești →

Octavian SOVIANY – Legende nordice (3)

octavian_soviany_73Legenda lui tor

După Odin, cel mai impunător dintre toți zeii era uriaşul său fiu, Tor. Nu era nimeni care să fie aşa puternic ca el şi nimeni, în afară de Odin, nu avea o împărăție  aşa de întinsă peste care să stăpânească. Era numit Tor-Călătorul şi ieşea şi călătorea mai adesea decât toți ceilalți. Intr-o căruță aurită, trasă de doisprezece țapi care scoteau foc pe nări,  Tor mergea să se lupte cu toți uriaşii şi puterile necurate, care vroiau să le facă rău zeilor şi oamenilor, căci Tor era apărătorul acestora de la începutul timpurilor. Continuă să citești →

Șerban FOARȚĂ – Tălmăciri…

serban_foarta_76

  1. RAINER MARIA RILKE

REGELE LEPROS

Pe frunte-i fu şi mai vădită lepra
ce,-apoi, şi sub coroană-i s-a ivit;
întreg regatu-i se-afunda-n funebra
sluţenie anevoie de privit,
pe când curtenii se holbau la cazna
celui părând, legat în groase funii,
c-aşteaptă biciul… N-o luau, însă, razna,
de rău vorbindu-şi regele, niciunii. –
De neatins părea că-i e coroana
prin chiar acest nou privilegiu: rana. Continuă să citești →

Constantin CIUCĂ – Regele cu pene

Constantin CiucăO, TEMPORA!  – Un lucru pe care l-am observat cât am stat în Fes, fosta capitală regală a Marocului, e că acolo ești la fel de contemporan dacă ieși la plimbare într-un Audi de ultimul tip sau pe un cal, cu iataganul la șold și cu hamgerul la brâu.

LIMITĂ – Durerea, ca și viteza, are o limită, peste care, oricât de multe alte nenorociri însumezi, mai mult de atât nu poți să suferi. Continuă să citești →

Cosmin BUSUIOC – Pseudopersonalitatea…

cosmin_busuioc„Am învăţat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul e un om absurd şi lipsit de ruşine. Nu îi e ruşine să îşi chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate până la nivelul puşcăriei – numai omul e capabil de asemenea nebunie.” ( Petre ȚUȚEA ) Continuă să citești →