Arhive autor: Cultura de sâmbătă

Ioan N. RADU – Oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței ( Dimitrie Ciocârdia-Matila)

DIMITRIE CIOCÂRDIA-MATILA –  Poet şi revoluţionar

Ioan N. RaduDimitrie Ciocârdia-Matila a fost un cunoscut poet şi pamfletar al primei jumătăţi a secolului al XlX-lea, din Ţara Românească. Este autorul unui apreciat memoriu intitulat „Neamului românesc prea plecată plângere” în care a demascat multe dintre abuzurile fanarioţilor epocii respective. Dimitrie Ciocârdia-Matila s-a născut la 10 ianuarie 1798, în satul Săcuieni, comuna Gura Ocniţei, judeţul Dâmboviţa, ce este străbătut de şoseaua care leagă oraşele Târgovişte şi Ploieşti. Este fiul unui boier scăpătat. Deşi rămâne orfan la vârsta de opt ani, devine un tânăr autodidact pasionat şi cunoscător, aşa cum era moda vremii, al limbilor franceză şi greacă. La 18 ani, Ciocârdia-Matila se afla în preajma domnitorului Ţării Româneşti fanariotul Ioan Vodă Caragea (1812-1818), care a devenit faimos pentru primul cod de legi dat în Valahia („Legiuirea Caradja”), politicile fiscale excesive şi pentru măsurile efective luate împotriva epidemiei de ciumă bubonică din 1813, (‚Ciuma lui Caragea’). În 1829 ajunge al doilea vistiernic al Ţării Româneşti şi după 1830, când s-a înrolat în miliţia naţională ca praporgic (sublocotenent), ajunge chiar aghiotant domnesc. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Biografii contemporane; Ionuț Cristache…

Ionuţ Cristache, scriitorul suspendat în sine…

Ionuţ Cristache este scriitorul contemporan care a rămas şi prizonier şi… evadat din universul artistic pe care l-a creat şi căruia i-a dat viaţă, pe care l-a construit şi completat în permanenţă şi cu fiecare cuvânt adăugat. Ionuţ Cristache a scris şi a adus în faţa noastră lumi populate cu personaje care pur şi simplu au explodat zgomotos din mintea şi din sufletul lui, şi a revărsat spre noi lumi empatice, învolburate de o luxurianţă acaparatoare, mustind de o viaţă asurzitoare uneori pe care personajele care o fac să trăiască o locuiesc şi o umplu cu corpurile lor translucide, ca de ceaţă, dar vizibile, atât de vizibile. Continuă să citești →

Violeta LEANCĂ – Alfred Nobel – Roger Federer (game, set, meci)

violeta_leanca

Zilele trecute, într-o pauză, m-am amuzat privindu-i pe colegii mei care participau cu „trup şi suflet” alături de Federer la semifinala unui turneu de tenis. Şi mi-am adus aminte de acest articol, pe care l-am scris nu cu  mult timp în urmă, ca un omagiu adus unuia dintre mulţii savanţi pe care omenirea nu-i va uita niciodată. Am tot respectul pentru marii sportivi, dar gloria lor e efemeră. Fiecare generaţie are idolii ei. Oamenii de ştiinţă nu par că sunt idolii cuiva, dar numele lor este veşnic, şi îl vor auzi generaţii după generaţii. Continuă să citești →

Emanuela CRĂCIUN – Amintiri dintr-un scrin vechi

71_craciunMă gândesc în aceste zile, din aceste timpuri, la ce a fost o dată… Am găsit într-un scrin vechi, din vechea casă a copilăriei mele, 4 reviste, în stare bună, neprăfuite, deși au trecut peste ele  aproape 77 de ani… Iată coperta  acestui prim număr, anul I, nr.1, 25 nov.1939: Continuă să citești →

Dana NEACȘU – America la noi acasă

America’s Becoming Class Conscious

Dana Neacşu 2I have been excited over Barak Obama’s presidency because he was the best poster boy my ideologically-bent mind could dream of. Obama proved that race was not a deterrent when it came to calmly promoting corporate interests with a human face. Now, Hillary Clinton is officially running to destroy another preconception: that women are naturally maternal, caring about others. She is not just running to be President, but to become the first woman President. It was a key theme of her announcement and of her campaign. Continuă să citești →

Cristian Gabriel GROMAN – Londra la pas…

Gabriel_GromanDE CITITOR – În mult trâmbițatul roman „Solenoid”, Mircea Cărtărescu alocă 10 pagini consecutive (într-un mod grosolan, strident, obsesiv) repetării cuvântului „Ajutor”. La un tiraj de 10.000 de exemplare (cât a avut Solenoidul) s-au irosit 100.000 de pagini!? (S-a epuizat primul tiraj, stați liniștiți, urmează cel de-al doilea). Oare, câţi copaci au fost tăiaţi, pentru acest moft dement? Se mai miră unii de ce nu ia Cărtărescu, Nobelul. Cu „Solenoid”, în niciun caz! Pe de altă parte, pentru 73 de lei, (atâta costă romanul) cititorul are pretenţia să citească literatură, nu repetiţii obsesive de cuvinte. 73 de lei înseamnă ceva pentru un român, sunt 730.000 de lei vechi, aproape un milion, în condiţiile în care mulţi cititori au salariile sau pensiile sub 10 milioane. Păi asta e literatură? A vrut să fie dumnealui interesant, extravagant (excentric), „mai altfel”, cumva. Cred că doar s-a făcut de râs. Continuă să citești →

Ioana PIOARU – O luptă asimetrică

Ioana_PioaruMă plimbam acum câteva zile, cam fără țintă, printre rafturile unei librării, când am dat din întâmplare peste o carte pe care am deschis-o la întâmplare și din care am citit câteva rânduri la întâmplare. Acum, gândind retrospectiv, nu știu să zic dacă chiar a fost o întâmplare sau dacă nu cumva cartea mă aștepta acolo, fatidic, în timp ce în jurul ei plutea certitudinea faptului că eu voi veni la un moment dat și voi citi mesajul plantat acolo special pentru mine, ca apoi să merg și să-mi împlinesc destinul. Continuă să citești →

Erica OPREA – Univers imaginar

Erica_OpreaExistă momente în viață când ne dorim evadarea din această lume și o depășire a regulilor ei, de obicei presiunea fiind interioară, fiind implicit o problemă de percepție. Atunci când modul în care percepem lumea cu evenimentele ei exterioare devine insuportabil, ajungem să căutăm o modificare de percepție, sau, când acest lucru nu e posibil, o transformare sau o renaștere a exteriorității pentru a ne distorsiona viziunea. Continuă să citești →

Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…

pompiliu_alexandru_68„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” –  Roland Barthes – Camera luminoasă Continuă să citești →