PRIETENILOR – Am sărit, ludic, coarda pulsului sentimentelor umane. Până la capăt. Am purtat, hieratic, felinarul într-un colț uitat de natură. L-am privit, l-am gustat, l-am sorbit cu privirile, cu fruntea, cu mâinile, cu aparatul de fotografiat., cu trupul, cu genele. Am tresărit la aprinderea lampionului pe un țărm de mare. Am devenit culoare, umbră, cută, zbor, rugă, comuniune, uimire, țipăt, alienare într-o operă de artă. M-am avântat pe notele unei piese muzicale, am rămas suspendat între pământ și cer, am copilărit, am murit și am înviat în tonurile și ritmurile unei partituri. Mi-am continuat divanul cu cerul. Am privit din prispa sufletului în oglinda ochilor de copil. Am iertat, am iertat didactic și etic, am iertat ca alegere, am iertat cu fântâna minții, am iertat, mai cu seamă, cu corola inimii, am iertat până la mineralele care dau viață naturii. Continuă să citești
Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Radu STATE – O statistică din 1947…
Având drept sursă documente aflate în cadrul Fondului Primăria oraşului Târgovişte, aflăm că în acel an, locţiitorul subşefului Statului Major al Comisiei Aliate de Control, colonelul Malohovschi, îl însărcina pe locotenentul Svîrcov să adune date statistice de la Primăria din Târgovişte, probabil în vederea jafului organizat ce urma să ne secătuiască de resurse.
Din chestionarul completat de administraţia noastră aflăm, între altele date privind structura etnică a populaţiei oraşului, alcătuită din 20.497 români, 120 de evrei, 90 de greci, 30 de italieni, 26 de iugoslavi, 16 albanezi. Continuă să citești
Pompiliu ALEXANDRU – Marea fleșcăială
Școala Spital
Noi nu avem școli. Nici universități. Acele foste școli și foste universități sunt astăzi transformate în spitale. Cum adică? Auzim, în primul rând, că „sistemul este bolnav.” Dar unde duci „sistemul” când se îmbolnăvește? La spitalul de sisteme. Dar cum vremurile sunt de război și niciodată în istoria omenirii nu s-a gândit nimeni să facă așa o instituție – spitalul de sisteme bolnave – atunci procedăm ca în război. Transformăm, de ocazie, orice loc într-un spital de campanie. Iar școlile servesc la așa ceva în vreme de război. Apoi, ca în cazul nostru, pot servi, de la o vreme, la a fi spitale chiar pentru… sistemul educativ. Cum, mai exact? Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece
PUȚIN FASCISM, NU VI SE PARE? – Ambasadorul Norvegiei în Lituania, Dag Malmer Halvorsen, pentru canalul de televiziune norvegian NRK: „Există o mare problemă de ani de zile în Norvegia pentru că există o incidență mare a sindromului Down în rândul copiilor. Prin urmare, este important ca autoritățile norvegiene să recurgă la aceste soluții (plasarea copiilor în custodia serviciilor de protecție) pentru a obține copii proaspeți, străini, cum ar fi cei de la lituanieni [și de la români, zice Mandea], pentru a consolida materialul genetic al țării.” Continuă să citești
Ștefan POPESCU – Fragmentarium…
UN GÂND – Nicolae Manolescu: „Aflu că Ioan Niculae a făcut o carte în 22 de ore. Eu am scris 10 ani la «Arca lui Noe». Profesorii universitari care au girat lucrările plagiate trebuie scoşi din învăţământ”.
CĂRȚILE INFRACTORILOR – Lista cărților publicate de marii infractori ai României este o radiografie a stării învățământului universitar, cercetării și lumii editoriale românești. Oare cum e să fii tânăr cercetător și să ți se „traseze sarcina” de către șef să scrii o carte pentru care (Cornel Nistorescu afirma în ultimul editorial) acesta încasează 10-15 000 de euro? Oare „coordonatorii” cărților marilor infractori ai României n-ar trebui sancționați și excluși de comunitatea academică? Continuă să citești
Ioan VIȘTEA – Insectarul portocaliu
Mic îndreptar de parvenire – MICA SIRENĂ ( basm de adormit peștii )…
Public, reluînd aici și făcînd-o prin lentilele și cu mijloacele pamfletului, despre cîteva din personajele galeriei din cartea ”Insectarul Portocaliu”, scrisă cu ace de gămălie și apărută la editura ”Limes” în primăvara lui 2012. Carte nepromovată de editură din motive de partipriuri… coloristice, de conjunctură! Nu-i mai puțin adevărat că nici autorul, tributar unei rețineri și-a unei modestii funciare, dar păguboase, nu s-a priceput să o scoată în lume. O face astăzi, cu credința că întreaga caracterologie a personajelor își păstrează intactă actualitatea, precum și interesul de moment al societății civile, ori doar a unei anumite părți a ei. Continuă să citești
Mircea DRĂGĂNESCU – Fragmente…
Scriu ! Chiar şi atunci când nu scriu, scriu… Pe stradă scriu cu paşi-mi dezordonaţi, către casa părinţilor, către piaţă, cimitir sau către şcoală… Dacă ar fi un aparat care să înregistreze traiectoriile paşilor mei, ar apărea un poem, un poem care sunt eu. Inefabil. Imaterial. Un poem care mâine nu va mai fi… fizic, ci doar scrijelit pe o pânză a timpului. Scriu, scriu, aşa cum respir, aşa cum Nichita scria dictând Dorei dorurile durerilor lui, respirările lui… Scrisul meu nu este decât o boare, o inexistenţă ce doreşte să zboare… Continuă să citești
Andrei Mihail RADU – D’ale lui Sergei…
Fulguiește… Undeva, în depărtare, se aude dangătul clopotelor. Ușor-ușor, se deslușesc niște siluete de oameni călare pe niște roibi albi, ninși. Totul e static, încremenit… Galopează sincopat, își vede fiecare de drum, și din când în când se mai aude câte un „Dobrý den”. E ger năprasnic, și cerșetorii de la colțuri de stradă își suflă în palme, doar-doar s-or dezgheța mâinile.
Le curg șiroaie de lacrimi, din cauza frigului. Lumea merge zgribulită pe străzi, formându-se o mișcare browniană alcătuită din cojoace, căciuli de astrahan, pardesiuri, mânuși, cizme. Repezeală. Continuă să citești
Ioan N. RADU – Oameni de ieri și de azi ai Dâmboviței; Nicolae C. Mihăescu…
NICOLAE C. MIHĂESCU, INGINER ȘI ARHITECT DE STIL NEOROMÂNESC
În oraşul nostru, în general, nu există plăci memoriale, o statuie, o stradă, o activitate social-culturală care să amintească de personalităţile din domeniul tehnico – ştiinţific, însă, spre surprinderea noastră, există un reper târgoviştean care pomeneşte de un apreciat concitadin: Grupul Şcolar Industrial de Construcţii Montaj „Nicolae C. Mihăescu”. Continuă să citești
Gabriel ENACHE – Biografii contemporane; Marin Petre Constantin, maestrul maeștrilor târgovișteni
Marin Petre Constantin, maestrul maeștrilor târgovișteni
Marin Petre Constantin și-a impregnat pentru totdeauna numele în istoria artei, dar și în istoria… facerii școlii artistice târgoviștene. La școala domniei sale a ucenicit și s-a format și afirmat o întreagă generație de artiști, o generație a cărei membri au spus, au rostit întotdeauna numele maestrului său formator cu respect și venerație. Marin Petre Constantin este unul dintre artiștii care știu să lase… urme, care își marchează traseul artistic cu tușe vizibile și sigure făcând din biografia și bibliografia sa o adevărată poveste a desăvârșirii creative. Continuă să citești