Telefonul mobil a ajuns să fie în zilele noastre un obiect absolut indispensabil pentru foarte mulți oameni. Unii dintre aceștia au și câte două astfel de minunății sau mult mai multe. Istoria telefonului mobil, dar și nașterea acestuia, a adus cu sine schimbarea mentalităților, mai ales atunci când s-a produs trecerea de la telefonul fix la cel mobil. Telefonul mobil a fost inventat în anul 1973 în Statele Unite ale Americii, deși diversele concepte, planuri și prototipuri au existat încă de la începutul secolului al XX-lea. Inventatorul telefonului a fost Motorola, care în 1983 aduce pe piață primul telefon mobil destinat utilizatorului final – eu, tu și restul lumii – care cântărea aproape 1 kg. Continuă să citești
Arhive etichete: Juniorii Culturii de sâmbătă
Laura Andreea STOICA – Make-up adjectival
În 1873, Titu Maiorescu publică în „Revista contemporană” un articol ce urma să devină celebru, numit „Studiu de patologie literară”. Pornind de la un experiment realizat de Darwin prin care omul de știință demonstra că la fel ca şi omul, celebra maimuță se arată încântată să fumeze trabuc sau să se îmbete, Maiorescu afirmă că există o beție extraordinară, specifică doar omului, pe care o numește beție de cuvinte. Continuă să citești
Leontina GRIGORESCU- Scenariu de film (I)
Se apropie un nou sfârșit și îmi dau seama că a mai rămas foarte puțin până atunci. Cum? Cu toții cred că simțim mai acut tot ce ni se întâmplă atunci când se apropie o despărțire de ceva, de cineva, de orice. Realizez că sunt pe ultima sută de metri pentru că în apropiere de orice sfârșit, culmea, încep să fac statistici, să îmi reamintesc lucruri, să construiesc o artilerie de amintiri ce va atenua ruptura. Continuă să citești
Sabyn Alexandru RUSU – Zona de război
Cel mai bine mă simt când sunt nervos şi scriu. Şi nu scriu chestii triste neapărat, acesta e stilul meu. Fiecare scriitor şi-l conturează cum vrea el. Eu pe acesta îl aleg cel mai des. Acesta a fost un fel de avertisment pentru ceea ce urmează.
Este ora 00: 47 într-un mic orăşel din Texas. Se presupune că cei mai mulţi dintre locuitori dorm. Teoretic. Practic, tipul ăsta deghizat în clovn tocmai ce împrăştie benzină prin tot orăşelul. După ce se asigură că a împrăştiat combustibilul în zonele cele mai importante, aprinde un chibrit, îl aruncă în benzină, iar orăşelul ia foc. Clovnul începe să râdă când locatarii încep să strige după ajutor, mistuiţi de flăcări. Apoi, se duce către o maşină, o deschide şi porneşte. Maşina explodează împrăştiind resturi de clovn peste tot. Capul clovnului aterizează undeva prin Cehia, un deget de la mâna stângă prin Guatemala, ficatul prin Siria şi tot aşa. Continuă să citești
Ionela Cristina MILITARU – Cu mâinile tremurânde
Dragul meu prieten,
Imaginează-ţi că citești asta în ochii mei, așa că nu te aștepta la cuvinte multe și fără sens, ci la o redare succintă și personalizată a tot ceea ce nu am avut curaj să mărturisesc. Poate că ai întrezărit acest adevăr printre sfaturi și glume, dar nu ai vrut să mă întrebi nimic, sau ţi-a fost frică de realitatea pe care o împărtășeam amândoi, deoarece atunci când pui totul în cuvinte, ele devin dureroase și false, iar sentimentele se transformă complet, poate chiar dispar. Tocmai de asta mă tem. Ca o să îţi scriu scrisoarea de un milion de ori, dar nu o să o trimit, deoarece va deveni un act superficial, poate chiar profan. Continuă să citești
Alexandra NEAGU – Deconectarea de la rețea
Autovehicule. Blocuri. Străzi. Oameni pribegi. Cotidianul rigid. Minţi setate pe atingerea „nimicului” cu un click. Multe taste. Puţine zâmbete.
Am încercat o deconectare treptată de la reţeaua mult prea încărcată de „trebuie să faci!”, nu de „vreau să fac!” şi am reuşit acest lucru prin implicarea în activităţi de vară frumoase, bazate pe nevoia de cunoaştere şi de ascultare a adolescenţilor care mă înconjurau, fiind una de-a lor. Comunicarea, respectul faţă de propria persoană şi faţă de echipă, buna dispoziţie şi continua redescoperire a locurilor şi lucrurilor deja tivite cu pasul şi privirea definesc o experienţă unică din viaţa mea, o contopire de noi valori, de noi prieteni, de noi întoarceri în minunata copilărie. Atelierele de vară au adus şi alte orizonturi în prisma gândirii mele, m-au făcut mai atentă la importanţa muncii în echipă şi la detaliile care o păstrează unită, precum: spiritul de sacrificiu, o bună comunicare şi respectul reciproc desăvârşit. Continuă să citești
Roxana Florentina CLOPOTARU – Un poem…
Solfegiu…
Se plimbă vântul palid şi oftează
Că plouă cerul stins peste hotar,
Iar stâncile sărace lăcrimează
Că n-au Carpații să dea țării dar. Continuă să citești
Cristina ANGHEL – Undeva între realitate și imaginație
Uneori mă leg atât de mult de amintiri, de parcă le-aş putea pierde. Mă leg şi de realitate, cu sfori strânse, ca să nu îmi scape printre degete. E aşa subţire! În capul meu e un amalgam de nedescris. Realul cotrobăie prin imaginaţie şi o suceşte pe toate părţile. Nici nu mai ştiu ce se întâmplă şi ce visez că se întâmplă. Mi-e teamă că o să pierd legătura cu memoria, dacă privesc mult prea mult cum stă sfoara realităţii în mâinile mele. Parcă mă răneşte. Sau parcă face parte din mâna mea. Mă simt trasă din două părţi, de două forţe invizibile. Uneori încerc să lupt, să nu cad pradă niciuneia dintre ele. Altădată, simt că aş putea să iau o pauză. Dar atunci pare că dorm. Poate chiar dorm; iar ce gândesc atunci sunt vise. Şi când mă trezesc din nou văd sforile care vor să mă înjumătăţească. E o poveste dată pe replay. Şi nu ştiu pe care cale să o aleg… e realitatea atât de bună încât să uit de plăsmuirile minţii mele? Sau nu e? Continuă să citești
Diana DĂSCĂLESCU – Despre haine și ceilalți
Am tot auzit pe la colțuri că eu nu sunt la modă, pentru că nu îmi cumpăr niciodată „ce se poartă”. Îmi aleg ținuta în fiecare dimineață în funcție de timp și de starea de spirit din acel moment. Nu mă îmbrac niciodată în funcție de ceea ce spune la tv sau pe vreo rețea de socializare o vedetă „dinasta” scoasă peste noapte. Continuă să citești
Alina PREDA – O poveste de acțiune
Cercuri concentrice şi o minte rătăcită. Se măresc din ce în ce mai mult şi ameninţă să iasă din sfera conştiinţei. Sau poate că propria ei gândire e întinsă până la limită, iar din întuneric se profilează imagini difuze, care se succed prea rapid pentru a le urmări cu atenţie şi pentru a le aprofunda semnificaţia. Apusul unui zile superbe de primăvară, un cer sculptat în negură, care brusc capătă control asupra orizontului, nişte strigăte speriate… nu… răcnete, senzaţie intensă de pericol şi paşi grăbiţi venind din spate. Continuă să citești