Verba volant, scripa manent, spune un celebru proverb latin.
De fiecare dată când trebuie sa vorbesc despre ceva în scris am nevoie de câteva lucruri: un creion,o coală albă, o mână îndemânatică, ceva idei în cap și o oarecare forță de frecare…măcar atât să mai țin minte de la orele de fizică. Apoi, când încep să scriu, las ca gândurile, Continuă să citești
Cum ar fi dacă într-o zi ai vrea ca Universul să fie mai simplu, la fel ca un magazin de dulciuri? Să te duci în fața vânzătorului îmbrăcat în uniformă veselă, imprimată cu inimioare și brioșe, purtând un zâmbet până la urechi și să comanzi o înghețată. Ai vrea înghețată cu vanilie sau cu ciocolată? Poate e greu să te decizi și nu renunți la niciuna, astfel, în cornetul fragil omul din spatele tejghelei îți așază două cupe delicioase: una albă și alta neagră. Continuă să citești
Ți s-a întâmplat, la fel și mie, să ai zeci de întrebări când vezi oameni pe stradă și să nu găsești răspunsuri? Ce se ascunde în spatele unui simplu zâmbet? Sau ce dureri îi apasă încât nu mai au puterea să aprecieze ce au?
Te-ai gândit vreodată că lucrurile și traiul prin simplă definiție și esență sunt dificile și de neînțeles? Continuă să citești
Te-ai simțit vreodată respins, exclus? Probabil că-i un lucru normal prin care fiecare individ trebuie să treacă, dar te-ai gândit că poate vina acestei excluderi nu-ți aparține? Nu pot generaliza un subiect atât de delicat, sunt situații și situații, însă, uitându-mă în trecut, pot vorbi din proprie experiență. Ce am învățat? Dacă un lucru nu vine de la sine iar Continuă să citești
Bărbatul 1 priveşte spre cer. E de un albastru deschis, luminos, fără nori. Soarele e şi el acolo. E ca un tablou de vară, totul fiind conturat perfect. Timpul trece, iar soarele începe încet să apună. Bărbatul decide să se ridice de pe bancă. Ezită o clipă. Apoi pleacă. Continuă să citești
1.xxx
E Hegembardt strămoșul nostru șvab
Pe care-l știm din cărțile de școală
Călătorind incognito la trap
Pe calul său mecanic cu pedală
Și după ce-a trecut pe malul stâng
Acolo unde mâlul face spumă
E azvârlit poznaș peste oblânc
De alezanul poate pus pe glumă Continuă să citești
Încredere
Deschide primăvara degetele lungi
de verde pictat pe muguri, pe frunze.
Razele calde ale dimineților,
picură pe umerii uitării
și floarea începe să coloreze
gândul cu refrenul ei ascuns. Continuă să citești
ecorșeuri
m-am zidit în mine cu pietre tăcute iar acum din ele se revarsă
foșnind sângele meu. și încet se formează albii tăcute unde tac peștii și mor.
toate acestea au coborât în mine și ochii mei îndepărtați mă privesc, mă văd
mai departe cu tot cu trupul meu ce desfăcut, curbându-se-n cuvinte
devine minuscul, ușor încăpător în micile tipare și lucitor sau transparent Continuă să citești
Înfrânți victorioși noi revenim
Când curcubeul în clepsidră crește
Ni-e lacrima argint și ne uimim
Când ochiul nostru nu ne mai găsește Continuă să citești
O flacăra pâlpâie-n candela mică.
E- atât de ușoară lumina ei caldă
Ridică o umbră pe icoana de sticlă,
Și-o lacrimă fața Maicii o scaldă. Continuă să citești