ROMÂNII ŞI SUPRAREALISMUL – Am avut plăcerea de a participa la conferinţa pe care Basarab Nicolescu a ţinut-o în cadrul colocviului „Les Rebelles du surréalisme”, desfăşurat în Sala Vasari a Institutului Naţional de Istoria Artei (INHA) din Paris, unde savantul franco-român a vorbit despre „René Daumal, de la révolte à l’accomplissement”. Erudiţia şi farmecul conferenţiarului au impresionat, iarăşi. Cu ocazia recentului Salon du livre de la Paris, Basarab Nicolescu a fost una dintre personalităţile care au animat dezbaterile de la standul românesc – care a fost, mă bucur să o spun, unul dintre cele mai atractive, inclusiv graţie temei „dadaiste” pe care a propus-o, sub genericul „Nous sommes tous un peu dada”. Cu această ocazie, artistul fotograf Louis Monier (prieten cu B.N. şi autor, printre altele, al unei mult mai celebre fotografii cu „trei români la Paris” – Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu) ne-a făcut cadou un instantaneu cu un BN flancat, în care mai apărem eu şi ambasadorul Luca Niculescu, abia intraţi în uriaşa hală a Salonului. Continuă să citești
Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Silviu MILOIU – Din cronici de azi…
CASA POGOR – Constituită la doar patru ani după Unirea Principatelor, Junimea lui Titu Maiorescu, P.P. Carp, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu și Ion Creangă va reprezenta o adevărată academie a germinării talentelor literare și a dezvoltării criticii literare românești. „Convorbirile Literare” vor purta mesajul Junimii în întreaga țară și dincolo de hotarele ei din acel moment, mai cu seamă în rândurile românilor din vecinătate. Casa Vasile Pogor a slujit adeseori drept gazdă a întâlnirilor, agapelor și polemicilor junimiste. Continuă să citești
Radu STATE – Eroi uitați ai primului mare război: Gheorghe Rusescu
Puţini dintre locuitorii Târgoviştei cunosc povestea acestui erou de pe meleagurile noastre, un ofiţer care s-a distins în luptă în Războiul de Reîntregire. Sublocotenentul Rusescu absolvise Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu din Bucureşti, iar la intrarea României în război se afla la comanda Brigăzii 4 Roşiori, având gradul de colonel.
Se distinge în luptele din 1916 pentru eliberarea Transilvaniei: la Magyaros, în fruntea a 10 ofiţeri şi 200 de soldaţi, descălecând şi atacând „la lance” trupele austro-ungare inamice, le-a silit să se retragă în grabă, în dezordine. Continuă să citești
Pompiliu ALEXANDRU – Efectele perverse ale sistemului politic
Auzim din ce în ce mai des că sistemul politic este de vină, nu politicienii sau alegătorii. Bătăi cu pumnul în piept că noi vom schimba sistemul. Noi urlăm, iar sistemul merge foarte bine în continuare. L-am auzit pe politicianul X, să zicem că dl. Geoană – îl iau ca exemplu pentru că oricum este pe o linie moartă și din punctul ăsta de vedere pare chiar neutru – că generația tânără, alături de o mână de politicieni vechi, trebuie (iar cuvântul ăsta care provoacă urticarie) să schimbe sistemul. Sistemul este bolnav de la un capăt la altul, se spune ca un clișeu deja. La nici două săptămâni după ce spunea acest lucru cu o convingere care mă fermecase cu bunele intenții și cu credința nedisimulată în aceste vorbe, el se ocupa în continuare de alianțe dubioase, de negocieri cu interlopi iar pe oamenii cu care ieșise la atac îndepărtându-i ori punându-i în situația de a se retrage, ori în situația de a se compromite. Adică… sistemul a învins a nu știu câta oară! În plus de faptul că se cer indulgențe din partea alegătorilor pentru ca aceștia să „le mai dea o șansă!”. Cam câte șanse are dreptul un politician să aibă în viață? Una pe mandat? Una pe fiecare partid încercat? În fine, asta este altă discuție. Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece
PACIENT – Valeriu Gherghel zice: „Cred că, de cele mai multe ori, singura nevoie ”spirituală” a bolnavului este aceea de a scăpa cît mai rapid de boală, cel puțin pentru intervalul în care se află în spital (ca pacient și nu ca spectator contemplativ și sănătos tun).” Înseamnă că eu sunt o excepție. În cele câteva zile de spitalizare petrecute mi-a plăcut mult să studiez pe bolnavii vecini de pat. Iar nopțile cei mai mulți sforăiau-mugeau ca o turmă de tauri. Nu puteam să dorm toată noaptea și îmi treceau prin cap tot felul de amintiri, reverii, visătorii. Minunate nopți! M-am simțit la fel doar când am reușit la facultate și, de bucurie, nu puteam să dorm. Mă cufundam în visele unui viitor paradisiac. Continuă să citești
Ștefan POPESCU – Fragmentarium…
PANAMA PAPERS – Presa internațională are printre titlurile actualității și un subiect legat de afacerea Panama Papers sau Panama Leaks. Comentariile sunt abundente, inclusiv în mass-media din România, la fel și numărul „specialiștilor“ care crește spectaculos de fiecare dată când izbucnește un scandal de o asemenea amploare. Discuțiile sunt în mare măsură emoționale, iar atenția publicului din țara noastră este orientată mai mult spre eventualele fonduri ale apropiaților președintelui Vladimir Putin sau ale premierului David Cameron decât spre numele românești care apar în această afacere. Continuă să citești
Daniel TACHE – Triumful democraţiei
Am fost întrebat de ce nu mai scriu. De ce nu mai public. Eseuri şi articole de atitudine, adică. Da… am scris. La început, am scris un articol pe săptămână. Apoi, unul la două săptămâni. Apoi, unul pe lună. Apoi, tot mai rar. Scriam atunci despre ce se întâmplă acum. Ştiu, sunt cât se poate de enervanţi cei care nu pierd ocazia de a puncta faptul că au avut dreptate, că nu s-au înşelat. Ideea este că eu am scris atunci tocmai pentru a nu mai fi nevoit să vă întreb acum, retoric: Păi, nu v-am spus eu? Continuă să citești
Ioan VIȘTEA – Insectarul portocaliu – Recviem pentru un cadavru politic…
De mai bine de un an de zile, cîteva televiziuni legănate în iluzia că rup gura tîrgului și a ratingului, acompaniate de cîțiva deontologi ai sclavagismului presei, plimbă pe sticla tv, cu o tragi-comică osîrdie, un cadavru. De cînd a redevenit simplu cetățean, așa cum îi place să-și spună, cu o umilință trucată, cadavrul politic Băsescu nu încetează, nicicum, în efortul disperat de a-și rescrie, de a-și mistifica biografia, trecutul și eșecul a două mandate prezidențiale rușinoase, pe urma cărora cineva cu un obraz ceva mai subțire s-ar furișa afară din casă, atent să nu dea ochii cu lumea. O face cu tupeul caracteristic, cu aceeași față schimonosită de răutate, arțag și mitocănie și cu aceeași încrîncenare la capătul căreia se întrevede prietena sa de nedespărțit, paranoia. Continuă să citești
Mircea DRĂGĂNESCU – Arhivă sentimentală; Aprilie 2012…
Titu moare! O localitate se stinge în momentul când își uită istoria, când devine abulic. Una dintre casele de referință din Titu este pe cale să devină istorie, să fie demolată de cei care se vor ca și alte personaje sinistre ”ctitori de nimic”, de kitschuri. Este vorba de casa familiei Săvulescu, familie de vechi și valoroși cărturari, devenită prin moartea doamnei Săvulescu, Protoieria Titu. Familia Săvulescu este emblematică pentru Titu, pentru titenii autentici, iar nu pentru veneticii care vor să o dărâme. Continuă să citești
Ioan N. RADU – Oamenii de ieri și de azi ai Dâmboviței
PETRE GHEORGHE BÂRLEA ŞI SOCIETATEA „ASTRONAUTICA”
Cu o jumătate de secol în urmă, la poalele Turnului Chindia lua fiinţă, cu elanul specific oricărui început, Societatea „Astronautica”, prima cu acest profil din ţara noastră. Îndemnul iniţial a aparţinut Academicianului Elie Carafoli, fost elev la Liceul Militar „Mănăstirea Dealu” din Târgovişte, selectă unitate de învăţământ care, după un timp, a avut şi o clasă de elită special alcătuită pentru elevul Mihai de Hohenzollern, viitorul rege al României. Venerabilul om de ştiinţă[1] a remarcat activitatea unui mic grup de pasionaţi în domeniu, conduşi de către cel care semnează aceste rânduri de evocare. Primii membri ai Societăţii au fost mai ales elevii care se avântau cu mult curaj pe noul drum al răspândirii astronauticii în România, educaţi în spirit civic şi profesional de o echipă de profesori entuziaşti ai fostului Liceu Nr. 2 din Târgovişte, de la alte licee, precum şi tineri ingineri, tehnicieni din oraş etc. Pentru înfiinţarea Societăţii „Astronautica”, pentru formarea şi dezvoltarea acesteia ca o activitate didactică de educare a tinerei generaţii în spiritul cunoaşterii şi cuceririi Spaţiului Cosmic, cadrele didactice de diferite specialităţi s-au implicat cu entuziasm în acest nou domeniu, în cadrul căruia, la activitatea tehnico-aplicativă, se practica, cu rezultate deosebite, lansarea de minirachete, dar şi rachetomodelismul, ca ramură sportivă. Continuă să citești