Sfârşit de poezie
Da de ce nu
tu să fii eu
eu să fiu tu
şi nu e greu
când tu spui că eu
aş fi tu iar tu eu
şi-un alizeu
din Dumnezeu Continuă să citești
Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Puiu JIPA – Ji-pisme de sâmbătă
1. e oarece
de nu iubesc
e oarecum
că nu știu cînd
(turbate ore
mușcă din nătîng) Continuă să citești
Gabriel ENACHE – Cuțitul cu tEIȘ
așteptări
cât de mult poți simți aceste sunete minunate ale pământului
ale ploii, ale fiecărei zile care începe sau care se termină Continuă să citești
Constanţa POPESCU – Două
ÎNTREABĂ-MĂ…
Îmbracă-mă, dezbracă-mă,
cu gândul, cu visul neclar,
biblioteci de cuvinte mă acoperă
când foile rupte cad, Continuă să citești
Andrei Mihai RADU – Rar
rar, apăsat
se aude roua curgând
pe trupul tău încovoiat
de atâta așteptare
(natură udă)
s-a făcut noapte
și în mine, și în tine
mi-am dat seama Continuă să citești
Ionuţ CRISTACHE – Cercei în buric – episodul 6
Acest roman este dedicat unui prieten, mare Actor… O parte din poveste o știu chiar de la el…
Duminică, a treia zi din poveste…
–Ne vedem pe la prânz, i-a spus Stere, ne întâlnim și cu șeful cel mare.
A sunat-o târziu, Dana abia apucase să facă un duș și amorțise în fotoliu, cu televizorul deschis. Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – Genealogia mea (alt fragment)
Nu mă lasă, totuși, inima să nu pomenesc de încă alți câțiva strămoși ai mei. Iată, de pildă, ceașnicul (paharnicul) „a triilea” Vasile Părpăuță, care a mers pe amăgitoarele cărări ale pribegiei alături de domnul său, Petru Șchiopul. Of, supușenia și credința de plăvan în fața feluriților stăpânitori! În tristul alai îl însoțeau pe domn cei trei Movilești – Gheorghe, Ieremia și Simion – apoi hatmanul Andrei și hatmanul Gheorghe, nepotul domnului, cămărașul Gheorghe Continuă să citești
Octavian SOVIANY – insula fericiților (4)
Actul II
O sală în palatul lui Alcinou. Ulise meştereşte la pianina mecanică a reginei.
ULISE (Lucrează bombănind.): Pe barba lui Poseidon, hodorogită maşinărie! Ia să vedem, la ce-or fi servind rotiţele astea? (Scotoceşte în interiorul pianinei. Se aud câteva hârâituri, pe urmă câteva acorduri.) Aşa, cred că te-am dibuit, blestemato!
(Intră Demodoc, aedul lui Alcinou.) Continuă să citești
Adrian CIOROIANU – Despre duplicitate și mult mai mult de atât – Omul cel bun din Seciuan, o montare de excepție
…la Teatrul Bulandra din București. M-am considerat privilegiat să asist la o nouă reprezentație (a 31-a – dacă am înțeles bine șoaptele de după ale Zeului nr. 3… 🙂 ) a piesei „Omul cel bun din Seciuan”, în regia lui Andrei Șerban (adaptare după Bertold Brecht de Andrei Șerban și Daniela Dima), la sala de lângă Gradina Icoanei. Continuă să citești
Daniel TACHE – Scrisori către tine (V)
Despre mirare, curiozitate şi îndoială
Vezi, încă mă mir. De flori, de păsări, de oameni. De păsări, de exemplu, încă mă mir că trăiesc printre noi, dar fără noi. Ani la rând am visat că prind păsări. Şi că, neştiind de ce le-am prins, le eliberez. Visele acestea mi s-au tras de la o întâmplare din copilărie. Găsisem un pui de vrabie, refuza apa şi firimiturile de pâine, dar eu mă încăpăţânam să-l salvez. Îi făcusem şi un culcuş din cârpe, un fel de cuib. Şi pentru că trăgea să moară, am hotărât să fac o ultimă Continuă să citești