Profesorul Faustin (fragment)
Ţin minte perfect, pentru că data unor asemenea întâmplări rămâne întipărită în memorie pentru totdeauna, că era în penultima zi a lunii noiembrie, 2013.
Afară era o vreme câinească. O lapoviţă murdară mătura străzile Bucureştiului, vântul se pregătea parcă să smulgă copacii din rădăcină, iar în lumina tulbure a înserării, trecători zgribuliţi alergau spre casele lor, cu gândul la o baie fierbinte şi la un ibric de vin fiert. Continuă să citești
Sora ei, Odette, a rămas în casa Doamnei până după Sfântul Ion, au făcut împreună toate sărbătorile și Crăciunul și Anul Nou. Severin le-a adus de toate, șoferul lui a cărat fructe și carne și tot felul de pachete colorate, frigiderul înalt din bucătărie a fost burdușit cu provizii diferite. Nenea Turda le-a vizitat în fiecare zi, îi umpleau paharul și-l îndopau cu prăjiturile coapte de tanti Filica, adunate prin platouri mici, cu mânere din argint.
Continuă să citești
Soția, în fine, a citit textul meu cu salcia. Care ați citit poate îl știți. Eu stăteam pe pat și ea citea pe calculator. Și se întoarce cu lacrimi în ochi spre mine. M-am gîndit că e vorba de ea, că acolo în text o pomenesc de vreo două ori. Dar ea îmi zice cu ochi plînși: așa de frumos ai scris de salcia noastră.
1. Plouă și salcia mea, acum în noapte, e ca o babă gîrbovită de la țară: cu un umăr în sus, cu unul în jos. Plouă-plouă și ea îndură. Mai poți , mătușă? Continuă să citești
1.Lucrurile neimportante pentru supravieţuire (variantă)… Copil fiind, părinţii îl tot muştruluiau pe Julius că-şi pierde timpul cu lucruri inutile, în loc să se pregătească, aşa cum s-ar cuveni, pentru o viaţă unde nimic nu cade din cer. Pe vremea aceea, copilul încă nu era în stare să-i contrazică, spunând că tocmai lucrurile neimportante pentru supravieţuire fac diferenţa dintre om şi animal. Au trebuit să treacă ani până să poată argumenta de ce preferă să stea ore întregi în faţa jocurilor de pe calculator, „în loc să se pregătească, aşa cum s-ar cuveni, pentru o viaţă unde nimic nu cade din cer” ori de ce este pasionat de pescuitul sportiv, unde, după cum se ştie, peştele prins este cântărit, fotografiat şi aruncat înapoi în apă. Continuă să citești
Femeia şi copacul (I)
Dacă gândurile s-ar transmite, lumea ar fi într-un război permanent sau într-o tăcere absolută. Sau, cine ştie, mintea omenească ar inventa filtre, capcane, gânduri ascunse de altele, într-o învălmăşeală pe care nimeni n-ar mai înţelege-o. Vă închipuiţi ce repede s-ar şti cum şi ce invenţie a mai născocit cutare, ce gândesc marile puteri despre celelalte ţări, ce promisiuni fără acoperire se fac? Am fi oare mai bogaţi, mai săraci, mai liniştiţi sau mai neliniştiţi ca oricând? Ea citise de curând un articol despre gâlceava gaiţelor – un fel de parlamentari ai pădurii – şi pe loc se gândi ce minunat ar fi să ştie numai cei de-o teapă cu tine ce vorbeşti. Dacă s-ar citi gândurile, cine ar mai putea avea micile lui secrete? Continuă să citești
ÎNTÂLNIREA
(fragment din romanul Agonia lui Constantin, finalizat)
Ia seama, omule! Fereşte-te de profeţii falşi, nu-i lua în seamă. Că fumul, spun ei, orbesc ochii trupeşti. Că praf şi pulbere vei lăsa în urmă. Că focul vieţii va arde-n tine dreapta măsură. Să ocoleşti, strigă ei, fumul, praful şi focul mersului tău pe pământ. Dar eu sunt sfătuitorul tău nemilos. Şi-ţi zic.
Nu-i asculta şi treci mai departe. Pășește şi înfăşoară-te și călește-te în fumul, în praful şi-n focul pământului pe care-l calci. Întăreşte-te şi oţeleşte-te, muritorule, precum un clopot de bronz cândva înroşit, pe dinafară ca şi pe dinăuntru. În tine se vor duce lupte cumplite, care-ţi vor perpeli măruntaiele, fără să le distrugă. Ieşi din peştera ta călduţă şi stai în lumina grea şi limpede. Continuă să citești
Ferocitatea dragostei
(un roman în devenire)
S-au inventat arme noi. Va fi un război sofisticat care va dura mulți ani și din care e foarte greu de spus care vor fi învingătorii.
Și rănile vor fi la fel de sofisticate. Nu zgârieturi din astea care pot fi date cu spirt și pansate în timp ce tragi o țigară. Se numesc răni cu temporizare și activare de la distanță. Sau, cum le folosim noi în manuale, RTAD-uri. Continuă să citești
Te-am urmărit cu ochii de la fereastră să văd când intri și când ieși de pe scară. În apartament nu pot să văd pentru că, în ciuda faptului că blocurile sunt foarte apropiate, tu stai „pe spate”. Te urmăresc de o vreme acum, să știi – sunt obsedată cu mersul tău egal, încălțat în pantofi eleganți tot timpul. Sunt obsedată de tine, ceea ce, în mod logic mă face pe mine nebună… Nu, dragul meu: mă face nerăbdătoare. Stau la geam și mă fâțâi de pe o talpă pe alta, țintind ușa din metal a scării „B”. Dar hai odată! Azi sunt curioasă cu ce femeie vii: ieri a fost una roșcată și cam vulgară comparativ cu restul damelor pe care le-ai adus pe scara aia. Bănuiesc că e o curvă pe care ai luat-o de la pod în trecere: bănuiesc de altfel că aproape toate sunt. Continuă să citești
Un nou roman – NĂLUCA (fragmente – 3)
De aproape o săptămână n-am mai primit niciun mesaj de la Ada. Oare prin intermediul cine ştie căror senzori misterioşi, această femeie de cuvinte şi fum să fi ghicit că în ultima vreme o parte a gândurilor mele se îndreaptă către Adina? Deşi ideea mi se pare absurdă, constat că mă urmăreşte cu insistență de câteva zile. Am sentimentul că apucându-mă să scriu despre povestea asta, veche de treizeci şi cinci de ani, am încălcat una din regulile, niciodată formulate explicit, dar perfect intuite de amândoi, ale relației mele cu Ada. Trebuie să recunosc că n-am fost mereu sincer cu ea în totalitate. Continuă să citești
Odette, sora mijlocie a Doamnei, s-a pregătit la azil toată dimineața. Și-a întins părul aspru cu placa vecinei de cameră, și-a frecat obrajii cu o cremă lipicioasă și parfumată. Simțea că morții nu sunt niciodată tineri, dar avea încă poftă de viață.
–Ai auzit? a întrebat-o colega de cameră, o doamnă mică, de vreo cincizeci de kilograme, înmuiată de căldura caloriferelor. A murit aia grasă, de la parter. Continuă să citești