Arhive autor: Cultura de sâmbătă

Sumar, anul III, nr. 11 (66)

cs_logo_sq-300
Revistă lunară de cultură
Anul III, nr. 11 (66)
septembrie 2015
Editori:
Ionuț CRISTACHE
Adrian CHIFU

ARGUMENT

1. Ionuț CRISTACHE – Lecția despre filosofie

EVENIMENT DE SEPTEMBRIE

2. Șerban FOARȚĂ – Alte rimelări

CULTURĂ ŞI ISTORIE

3. Adrian CIOROIANU – De ce, totuși, vin tinerii către ISTORIE?

4. Radu STATE – Un pod în timp de la Cuza la Ponta: Administrația

CULTURA URBANĂ

5. Pompiliu ALEXANDRU – Cyborg-ul social

6. Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece

7. Gabriel ENACHE – Cuțitul cu tEIȘ

CULTURA ONLINE

8. Teodor Constantin BÂRSAN – Cultura la marginea șoselei

CULTURA POLITICĂ

9. Alexandru RÎBINSCHI – Patru îngândurări

10. Ștefan POPESCU – Fragmentarium…

CULTURĂ ŞI EDUCAŢIE

11.Ioan N. RADU – Oamenii de ieri ai Târgoviștei – învățătorul Gheorghe M. IONESCU

CULTURA DIASPOREI

12. Dana NEACȘU – Am citit „Go Set a Watchman”

13. Cristian Gabriel GROMAN – Londra la pas…

CULTURA IMAGINII

14. Erica OPREA – Devenire și identitate
15. Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…

CULTURA JURNALISTICĂ

16. Bogdan CIUCLARU – Ciuclarisme

CULTURĂ ȘI CĂLĂTORIE

17. Mariana OPREA STATE – Artificii de lângă serele cu flori

INVITAŢI LA CULTURA DE SÂMBĂTĂ

18. Șerban FOARȚĂ – Păsări albastre

19. Ovidiu IVANCU – Șapte cărţi pe care le-am (re)citit

20. Neculai Constantin MUNTEANU – Actualitatea românească

21. Dorin TUDORAN – Certocrația

22. Constantin VAENI – În calea lupilor de ieri şi de azi

23. Liviu ANTONESEI- Semnele timpului

POEZIE

24. Octavian SOVIANY – Opt…

25. Mircea DRĂGĂNESCU – Alte oglinzi de nisip

26. Constanţa POPESCU – Trei

27. Puiu JIPA – Ji-pisme de sâmbătă

28. Constantin CIUCĂ – Poeme

29. Alexandru SANDU – Trei taine

30. Andrei Mihail RADU – Două poeme altfel…

PROZĂ

31. Octavian SOVIANY – Am fost un copil reușit? (18)

32. Ionuţ CRISTACHE – Cercei în buric – episodul 9

33. Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece

TEATRU

34. Octavian SOVIANY – insula fericiților (7)

ESEU

35. Constantin CIUCĂ – Regele cu pene

36. Gabriel ENACHE – Biografii contemporane: George Ioniță sau despre drumul poeziei spre inimă

37. Aura CIOBOTARU – Nostalgie

38. Andreea GHICA – Fragmente…

JUNIORII CULTURII DE SÂMBĂTĂ

39. Daria STEMATE – Pentru că sunt…

40. Iuliana Elena DUMITRAȘCU – Aduceri aminte

41. Laura Andreea STOICA – Printre alte rânduri

42. Leontina GRIGORESCU- De la Coco Chanel

43. Sabyn Alexandru RUSU – Dum spiro, spero

Ionuț CRISTACHE – Argument

LECȚIA DESPRE FILOSOFIE

Ionuţ_CristacheAșa ar putea să înceapă ( și, de obicei, așa încep de zeci de ani prima oră de filosofie ): de unde vine lumea? Așa ceva nu știe nimeni și, totuși, întrebarea este întemeiată. Nu poți să trăiești într-o lume fără ca măcar să te întrebi de unde pornește această lume.

Apoi: cine sunt eu? Și există ceva care ar trebui să-i interesezi pe toți oamenii, indiferent unde ar locui ei în lumea asta mare? Care este lucrul cel mai important în viață? Există ceva de care să aibă nevoie toți oamenii? Continuă să citești →

Adrian CIOROIANU – De ce, totuși, vin tinerii către Istorie?

Adrian CioroianuDeseori sunt întrebat ce anume îi face pe tineri – domnișoare și domni în junețe, majoritatea proaspeți absolvenți de liceu, dar și doamne sau domni ceva mai… experimentați – să vină către Facultatea de Istorie. Iată o întrebare care nu-i simplă. Dar la care răspund cu plăcere.

Tinerii care vin spre Istorie merg pe urma propriei lor plăceri – acestor oameni la început de drum chiar le place să știe povestea noastră și povestea lumii, așa cum au fost ele mai înainte de erupția zgomotoasă a propriilor noastre generații. Continuă să citești →

Radu STATE – Un pod în timp de la Cuza la  Ponta: Administraţia

Radu_StateImportant moment de cotitură în istoria noastră, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a adus schimbări însemnate în multe planuri, unul dintre cele mai însemnate fiind cel administrativ.

Adoptarea noii legi ce schimba, după model belgian, administraţia Principatelor se dovedea a fi tributară principiului exprimat ulterior de fruntaşii conservatori, prin expresia „formă fără fond”, pentru că românii nu erau încă pregătiţi, ca mentalitate, pentru o asemenea turnură. Continuă să citești →

Pompiliu ALEXANDRU – Cyborg-ul social

Pompiliu_AlexandruMă minunam acum ceva vreme în fața descoperirii esenței intelectualului. Văd acum că o țin dintr-o descoperire într-alta. Nu mă mai satur; mă dor ochii, mă doare sufletul, strig „evrika” destul de des… Cică adevărul are aceste efecte asupra noastră. Să fie adevăr sau să fie o înclinație kafkiană pe care o am în a vedea lucrurile?! Un profesor de-ai mei ar spune că de fapt acest ultim aspect mă urmărește și nu îmi dă pace când iau contact cu evenimentele sau persoanele. Și, ar spune acest profesor, aș putea foarte bine să văd frumosul, să văd partea bună a lucrurilor. Eu nu spun că nu fac și acest lucru. Dar cu cât timpul trece, văd cu stupoare că distincțiile „bine-rău”, „frumos-urât” se estompează și se amestecă atât de mult încât ajung să vorbesc despre un „dincolo de frumos și de urât și dincolo de un bine și de un rău”. Continuă să citești →

Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece

Radu_PărpăuţăISTORIE  –  Nici Toader, fiul cel mare al lui Andrei, nu a avut o soartă mai bună. Se vede că a moștenit „păcatul” lui taică-său: credința nestrămutată față de domnitor. A sprijinit de la început pe Iacob Heraclide Despotul în lupta de la Verbia (sat pe lângă Ștefănești – Botoșani, astăzi dispărut) cu Vodă Lăpușneanu. Cum se face că Toader a susținut pe un străin de neam și de altă credință decât cea ortodoxă rămâne un mister. Nu avem urme scrise în această privință, iar posibilele motivații sunt imposibil de probat. Continuă să citești →

Gabriel ENACHE – Cuțitul cu tEIȘ…

Mai aproape… aici,  fragmente de vară

Gabriel_EnacheÎntr-o istorie care se mulțumește să memoreze date și fapte și într-o literatură care ne arată stiluri, forma de transformare a timpului numit de Kant transcendental poate să apară nu atât ca moment de desfășurare a… clipei, cât ca o stare de dezvăluire a unei ființe, a unei ființe ce își găsește împlinirea într-o posibilă succesiune, în acel joc, nedescris, al vieții. Transcendentalul poate să apară absolut ca o nemurire a ființei însă niciodată nu ne va înșela acest punct de vedere fiindcă el definește o stare de spirit statică, o absolutizare a unui conținut neinițializat încă: viața. Continuă să citești →