Piatră – nume generic pentru orice rocă solidă, dură răspândită la suprafaţa sau în interiorul pământului. Acum înţelegi? Tu, eu şi restul lumii suntem OAMENI, doar nişte simplii oameni. Fărâme de pământ cu fărâme de pietre, ba înlăuntrul nostru, ba pe chip, în vorbe, în priviri. Sfidăm timpul, sfidăm cerul, sfidăm celelalte bucăţi de pământ, plămădite din acelaşi aluat ca cel din care, nu de mult, am fost ridicaţi şi noi. Continuă să citești
Arhive autor: Cultura de sâmbătă
Larisa Ioana MILEA – Ce aroganță…
Poftim, sunt arogantă. Și nici foarte onestă nu mă pot considera. Abuzez de propria-mi putere de exprimare și o simt ca pe un păcat. Un păcat capital care nu va fi acceptat cu ușurinţă în această societate pe care înaintașii mei au construit-o din greu, cu eforturi inimaginabile presărate cu sacrificii de orice natură. Au murit eroii naţiunii mele, naţiunii noastre. Au murit în numele prea măritelor drepturi care încă se încalcă cu nerușinare, iar noi, generaţia pe care o hrăniţi cu o educaţie peticită, nu vedem acest fapt real. Suntem orbiţi și ignoranţi. Ne-am îngropat valorile morale în mormane de principia moderne, pe care le blamez cu adevărat doar în măsura în care ele ne fac inconștienţi, incapabili de lucruri măreţe care încă pot revoluţiona. Cu toate acestea văd și oameni, deloc puţini, care au voinţă și luptă să vindece boli de care ţara noastră pare să nu poată scăpa nici în al douăsprezecelea ceas. Le aud strigătul, căci au șoptit în cor. Continuă să citești
Mihai Robert LUNGU – A fi sau a nu fi, acesta este răspunsul
Conform definiţiei din DEX, aroganţa reprezintă, în principiu, un defect al comportamentului unui individ. Întrebarea mea este: cine este cel care pune acest „diagnostic” de arogant? Ce doctor să consult să aflu dacă nu cumva, chiar şi eu, sufăr de această maladie?
Îmi place să privesc aroganţa ca pe o armă, o armă împotriva celor ce nu te înţeleg. Deşi este folosită iniţial cu scopuri cât mai umane şi primitive, şi anume: dorinţa de a te mândri sau de a ieşi în faţă, această poate deveni, dacă este folosită cu cap, un fel de scut împotriva lucrurilor rele întâlnite în această societate. Continuă să citești
Roxana Florentina CLOPOTARU – Interviu cu Aroganța
Ea, o doamnă cochetă, pe un scaun, într-o cafenea din oraș…
Eu, o tânără jurnalistă… Recunosc, dânsa mi-a atras atenția, se vedea că respiră un alt „aer” față de ceilalți oameni. Și-am îndrăznit să o salut și să o întreb dacă mi-ar putea acorda un interviu. Și așa începe povestea… Continuă să citești
Sumar, anul III, nr. 12 (67)
Revistă lunară de cultură
Anul III, nr. 12 (67)
octombrie 2015
Editori:
Ionuț CRISTACHE
Adrian CHIFU
Daniel TACHE
ARGUMENT
1. Ionuț CRISTACHE – Lecția despre lentile
EVENIMENTE DE OCTOMBRIE
2. Cărțile prietenilor noștri
CULTURĂ ŞI ISTORIE
3. Adrian CIOROIANU – De toamnă
4. Radu STATE – Anii 50 pentru Miliția dâmbovițeană
CULTURA URBANĂ
5. Pompiliu ALEXANDRU – Scenariile invaziunii
6. Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece
CULTURA ONLINE
7. Teodor Constantin BÂRSAN – Cultura la marginea șoselei
CULTURA POLITICĂ
8. Ștefan POPESCU – Fragmentarium…
CULTURĂ ŞI EDUCAŢIE
9. Ioan N. RADU – Oameni de ieri ai Târgoviștei; general de brigadă Constantin Tănăsescu
10. Gabriel ENACHE – Biografii contemporane
11. Radu PETRESCU-MUSCEL – Pentru cinstirea memoriei luptătorilor anticomunişti şi a martirilor Canalului Dunăre – Marea Neagră
12. Mihaela MARIN- Din alte vremuri, de mult trecute
13. Alexandra VLADOVICI BÂRSAN – Punct și de la capăt
CULTURA DIASPOREI
14. Dana NEACȘU – America la noi acasă
15. Cristian Gabriel GROMAN – Londra la pas…
16. Mihai Bogdan VLĂDUCĂ – Despre oale și nasuri
CULTURA IMAGINII
17. Erica OPREA – Asumarea condiției de sine și schimbarea
18. Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…
CULTURA JURNALISTICĂ
19. Bogdan CIUCLARU – Ciuclarisme
CULTURĂ ȘI CĂLĂTORIE
20. Mariana OPREA STATE – Artificii de lângă serele cu flori
INVITAŢI LA CULTURA DE SÂMBĂTĂ
21. Șerban FOARȚĂ – Rimelări
22. Ovidiu IVANCU – Șapte cărţi pe care le-am (re)citit
23. Neculai Constantin MUNTEANU – Actualitatea românească
24. Dorin TUDORAN – Certocrația
25. Constantin VAENI – În calea lupilor de ieri şi de azi
26. Liviu ANTONESEI- Semnele timpului
POEZIE
27. Octavian SOVIANY – Opt
28. Mircea DRĂGĂNESCU – Alte oglinzi de nisip
29. Constanţa POPESCU – Trei
30. Puiu JIPA – Ji-pisme de sâmbătă
31. Constantin CIUCĂ – Poeme
32. Alexandru SANDU – Alte taine
PROZĂ
33. Octavian SOVIANY – Am fost un copil reușit? (19)
34. Ionuţ CRISTACHE – Cercei în buric – episodul 10
35. Radu PĂRPĂUȚĂ – Povestitorul
36. Daniel Tache – amintiri din ţara de carton
TEATRU
37. Octavian SOVIANY – insula fericiților (8)
ESEU
38. Constantin CIUCĂ – Regele cu pene
39. Petrică STOICA – Erată imaginară
40. Gabriel ENACHE – Cuţitul cu tEIŞ
41. Cătălina CRISTACHE – Dor de toamnă
42. Aura CIOBOTARU – Singurătatea singurătății
43. Andreea GHICA – O viață formată din mici fericiri muzicale…
44. Maria STĂNESCU – Ultima pagină
JUNIORII CULTURII DE SÂMBĂTĂ
45. Daria STEMATE – Mândrie
46. Iuliana Elena DUMITRAȘCU –Despre o parte a fericirii
47. Laura Andreea STOICA – Orice tichie poate visa să se schimbe în tiară
48. Leontina GRIGORESCU- Cum vrei tu
49. Sabyn Alexandru RUSU – O stea ce nu a murit virgină
50. Diana DĂSCĂLESCU – Poem
51. Alina PREDA – Toamna prin alți ochi
52. Andrei PETRESCU – Distrugerea Palmirei sau iconoclasmul modern
53. Ionela Cristina MILITARU – Limite
54. Mihai Robert LUNGU – Iluzia unității
55. Tiberiu NIȚĂ – Noroc sau muncă?
56. Roxana Florentina CLOPOTARU – Urme de umbre
Ionuț CRISTACHE – Argument
Lecția despre lentile
Prietenii mei „șlefuiesc” cuvinte… Lecția de aici este pentru ei, cu bucuria întâlnirii noastre de fiecare lună. Cu ei și cu dumneavoastră… Continuă să citești
Evenimente de octombrie – Cărțile prietenilor noștri
1. Mircea DRĂGĂNESCU – TOUCHSCREEN ( Oglinda de nisip II)
„O poartă în stil tradițional, către o curte modestă, dar doldora de povești, o curte cu senzație de „acasă”, o curte în care conviețuiesc la un loc băiețelul lui avocatu’, ce își plimba trenulețul pe șinele de cârpă, tânărul însetat de cunoaștere, profesorul drag tuturor, soțul iubitor și tatăl rezervat, dar și omul cu fruntea încrețită de gânduri, ce reflectează asupra propriei vieți, strângând la piept fiecare părticică din ea… cu dor, sau poate cu nostalgia vremurilor ce n-au să mai revină. Continuă să citești
Adrian CIOROIANU – De toamnă
FRAGMENTE DINTR-UN INTERVIU – Pentru mine, ideea de poveste adevărată se suprapune cu istoria. Și părinții mei citeau. Îmi aduc aminte de mesele în familie când discutau cu prietenii lor, de exemplu, despre ce greșeală a făcut Hitler, pe urmele lui Napoleon, să se lase prins de iarnă în Rusia. Copil fiind, mi se părea interesant ce auzeam la masă, fără să știu cine au fost Napoleon sau Hitler. Probabil fac parte din ultima generație care a crescut cu bunicii. Din păcate, puțini dintre copiii de astăzi mai cresc cu bunicii. Și mai era ceva: acel gen de pace familială care decurgea într-un fel din programul foarte standardizat al părinților. În epoca regimului comunist, părinții mei aveau un program de la 8.00 la 16.00, la 16.30 eram la masă, sâmbăta făceam vizite și, neexistând ideea de calculator, eram mai des alături de părinți și bunici. Acum, copiii sunt mai însingurați. Au un univers al lor pe care nu poți să-l condamni. Sunt convins că imaginația funcționează la fel și în cazul lor, numai că nu cred că se face la fel de ușor trecerea ștafetei de la o generație la alta. Continuă să citești
Radu STATE – Anii 50 pentru Miliția dâmbovițeană
Au fost ani dificili pentru circumscripţiile locale ale Miliţiei din Dâmboviţa, anii 1949-1950. O nemulţumire după alta, venite din partea diferitelor categorii sociale şi exprimate încă fără oprelişti… Continuă să citești
Pompiliu ALEXANDRU – Scenariile invaziunii
Nu poți să nu vorbești despre imigranți. Oricum te-ai poziționa față de aceștia, este imposibil să ocolim subiectul. Am trecut prin toate formele de raportare le ei. Am fost, pe rând, simpatizant al lor, compătimeam suferințele, deschis față de ei – mă gândeam cum aș putea să ofer casa de la țară unei familii – apoi m-am închis în mine, apoi am dorit ca această închidere să fie și cu gard, la graniță. Mi-am adus aminte de istoria românilor, mi-am adus aminte că sunt creștin, apoi ortodox, apoi european. Apoi am început să detest Europa și Uniunea ei de mucava. Apoi am început să mă cert cu prietenii, să comentez peste tot, să consum mii de imagini și articole despre acest fenomen. Foști colegi îmi spun să mă temperez, să iau lucrurile mai cu calm, să fiu mai puțin pătimaș. În fine, acum m-am liniștit și pot să privesc lucrurile ceva mai la rece. Am ajuns la un soi de nepăsare. Nepăsarea este bucuria politicienilor. Asta după ce am văzut cum politicienii țării mele habar nu au ce discurs să adopte și se împiedică în acțiuni contrare. „Fie ce o fi! Dacă Istoria o dorește, să vină! Vom vedea ce vom face!” Nu îmi place nici atitudinea asta. În fine, ideea este că încerc tot felul raportări care reclamă rațiunea. În schimb, tot persistă un rest, o neliniște, ca și cum ceva îmi scapă. Oricât de mult aș încerca să înțeleg acțiunile politice, ceva misterios se strecoară în ele. Ceva cu iz de „teoria conspirației”. De obicei nu prea agreez asemenea scenarii conspiraționiste. Dar de astă dată îmi vine extrem de greu să nu iau în seamă această posibilitate. Continuă să citești