D&G
Nu știu dacă ați fost vreodată într-un depozit de carte, e o experiență destul de deconcertantă. Cel în care am fost eu era un fel de „geamăn rău” al unui târg de carte. De fapt, chiar panoul de la intrare îl prezenta drept „târg permanent de carte”, dar o descriere mai exactă ar fi tone de cărți în devălmășie. Nu zic că n-ar fi fost cât de cât organizat, pentru că era oarecum împărțit pe edituri, dar în rest – haos. Mergeam acolo în primul rând fiindcă prețurile erau mult mai mici decât în librării, dar și pentru că, recunosc, îmi plăcea la nebunie brambureala aceea și că nu mă întreba nimeni ce vreau și nici nu avea cine să mă ajute la o adică. Eram lăsată acolo, de izbeliște, să înot în derivă printre mormane de cărți. Continuă să citești
Un fel de început
