Cred că sunt foarte puțini cei care nu se gândesc deloc la viitorul lor. Planuri, temeri, speranțe… Cum va fi viața noastră peste câțiva ani sau mai departe? Acum 2-3 ani, dacă cineva mi-ar fi „arătat” viața mea în această perioadă poate n-aș fi crezut, ca să nu mai vorbesc de acum 10 ani… Continuă să citești →
Aceasta nu este una din întrebările pe care mi le-aș pune de obicei, însă este o temă asupra căreia m-am tot gândit și răzgândit. Termenul de iubire nu este tocmai cel mai adecvat pentru a exprima ceea ce simt pentru această țară, deoarece până acum nu am reușit să mă bucur de ceea ce mi-a fost promis. Societatea m-a împins încă din primele luni de viață să duc în spate o povară destul de grea, aceea de a face parte dintr-o familie monoparentală, iar părintele ce mi-a rămas să muncească într-o țară străină pentru a-mi oferi mie ce nu a fost posibil pentru ea. Continuă să citești →
Pentru a înțelege de ce avem nevoie de filosofie, eu trebuie să pot să o definesc și în urma lecturilor mele, consider ca termenul Weltanschauung este cea mai reușită percepție asupra acestui curent ce caută, în opinia mea, transformarea realităților într-o forma digestibilă pentru auditorul în curs de specializare. Continuă să citești →
Mi se întâmplă uneori să stau la marginea acţiunii şi să privesc totul cu nişte ochi care nu sunt ai mei. Nu au fost până acum. Sau până… acum câteva zile. Mă uit şi-mi spun că parcă aceşti oameni respiră un aer prin care nu trece timpul. Şi aerul prin care trece timpul îmi rămâne doar mie. Mişcarea lor mă oboseşte, vidul lor temporal mă intrigă şi mă frustrează şi… mă face să închid ochii şi să-i las în jocurile lor. Ca pe nişte mici copii. Continuă să citești →
„Se spune că omul ar putea să nu gândească nimic doar atunci când ar fi mort. Oare e posibil ca memoria mea să fie atât de intensă? Amintirile au propriul lor vocabular de asociere. Adesea îmi imaginez cum voi fi când voi ajunge bătrân și îmbrăcat în negru. Îngheț în scaunul meu, văd departe banca noastră și un punct mic, nemișcat, nu am vreo îndoială, Nero e acolo, așteaptă, ca de obicei în ultimele săptămâni, fără speranță. Ne așezăm peste bucata de beton colorat, elicea se mai învârte o vreme, apoi motoarele se opresc.Continuă să citești →
Nu este deloc uşor să vorbeşti despre un roman al cărui personaj eponim este un câine. Este de bănuit că mult mai dificil trebuie să fie să scrii un asemenea roman. Continuă să citești →
Editura Curtea Veche aduce publicului, în anul jubiliar 2016, în care sărbătorim un secol și jumătate al Coroanei Române, un nou volum regal. Adrian Cioroianu și Mihaela Simina semnează o carte dedicată copiilor, despre viața Majestății Sale Regelui Mihai I. Volumul este ilustrat de Răzvan Dumitru. Noua apariție de la Curtea Veche continuă seria volumelor ilustrate despre Familia Regală dedicate celor mai tineri români, începută cu albumul despre viața Regelui Carol I și continuată cu cartea ilustrată despre Regina Maria. Cartea apare cu doar câteva săptămâni înainte ca Majestatea Sa Regele să împlinească venerabila vârstă de 95 de ani. Ea face parte din Colecția Cărțile Copilăriei. Continuă să citești →
APARIȚIE EDITORIALĂ LA PARIS – Frumoasa lume a teatrului și a actorilor români, în inima Parisului… Dragi prieteni reali sau virtuali, cu bucurie vă anunț apariția, la Paris, la editura L’Harmattan, a unei cărți („Portraits d’acteurs”) dedicate actorilor români din ultimul secol – de la Elvira Popescu la George Constantin, plus mulți alții. Autorul este un veșnic tânăr și energic autor, iremediabil îndrăgostit de teatru, în vârstă de 95 de ani, pe nume Ion Mihăileanu – care a publicat aceste portrete memorabile în presa culturală românească a anilor ’70-’80, iar ieri seară a avut bucuria de a participa, alături de familie, prieteni și invitați, la o lansare a cărții care s-a transformat într-un spectacol în sine, în frumoasa „sală bizantină” a Palatului de Béhague din Paris, aproape la „picioarele” Turnului Eiffel. Ion Mihăileanu este – ați ghicit – tatăl regizorului franco-român Radu Mihăileanu dar este și patriarhul unei familii cu doi fii, mai mulți nepoți și mulți prieteni. Continuă să citești →
UN AFORISM – Dacă ne implicăm în mod serios în jocurile puterii, succesul sau eșecul nu sunt decât măști ale destinului sau libertății, care, la rândul lor, ascund mecanisme de control social. (Leonidas Donskis)
UN GÂND – `Cunoașterea cea mai redusă pe care o putem dobândi despre adevărurile cele mai înalte este mai prețioasă și mai de dorit decât cunoștința cea mai sigură despre lucrurile cele mai mici… (Aristotel, citat de Fericitul Anton Durcovici) Continuă să citești →